Grâne Pentru Timpul De Foamete

PREFAȚĂ L-am cunoscut pe Jacob Prasch prin intermediul prietenilor comuni Barry și Andrew Smith. În acea perioadă scriam pentru ziarul creștin al lui Barry intitulat Omega Times. Andrew m-a rugat să revizuiesc câteva casete video înregistrateale unui "nou evanghelist al evreilor" pe care îl întâlniseră în călătoriile lor de slujire în Marea Britanie. Am fost fascinat pe măsură ce mă iluminam cu privire la noi subiecte vechi testamentale pe care vorbitorul le-a numit "Midraș Biblic".

Câteva dintre înregistrările video ale acestuia erau: Călătoria lui Avram: O Călătorie ca a Noastră, Sărbătorile Toamnei, Reconcilierea Evreiască-Arabă în Hristos; și altele. La scurt timp după ce mi-am terminat atribuțiunea de revizuire, vorbitorul l-a însoțit pe Barry Smith într-un turneu de slujire în Noua Zeelandă unde l-am întâlnit la o mare întrunire publică organizată la capela Victoria din Auckland. Așa a început o prietenie care durează de aproximativ șase ani.

Eu și Jacob Prasch împărtășim platforme în Noua Zeelandă, Australia și Marea Britanie unde ne sprijinim reciproc în vedereaorganizării întrunirilor. Am călătorit împreună multe mii de kilometri cu mașina și cu avionul fiind găzduiți în aceleași case, dezvoltand un respect reciproc unul față de celălalt. Lucrurile care măimpresionează cel mai mult la Jacob este curajul său de fier de a se împotrivi ereziei și de a se opune erorii în fața opoziției mari câtși angajamentulsău ferm față de adevăr. Cei ce îl cunosc pe Jacob sunt foarte conștienți de promptitudinea sa de a se confrunta deschis cu controversa.

Criticii lui se bazează uneori pe înțelegeri greșite și alteori pe dezacorduri. Unii au criticat sistemul lui de hermeneutică bazatpe ceea ce el numește "midraș" echivalând "midraș"-ul cu tradiția evreiască nebiblica cunoscută sub denumirea de “midrashim". În privința aceasta sunt convins că acești critici greșesc. Jacob vorbește deschis și puternic împotriva mișcărilor cu rădăcini evreiești din timpurile noastre și întotdeauna a evitat orice alt concept non-biblic. Accentuarea sa este foarte asemănătoare cu cea a „Frăției Deschise” și a primilor predicatori penticostali de unde a luat ființă mult adevăr spiritual pe care noi în general îl numim tipologie. De fapt, există o serie de paralele între "midrash" așa cum este văzut și predat de Jacob Prasch și predicarea tipologică care a fost propriul meu model și preocupare pe parcursul a peste 40 de ani de activitate în slujire.

Există elemente suplimentare în sistemul domnului Prasch care se vor clarifica pe parcursul studiului pe măsura citirii următoarelor doisprezece capitole, toate acestea fiind initial oferite ca predici și ar trebui sa fie citite ținând cont de acest lucru.

În zilele de astăzi când exista, fără îndoială, o foamete pentru Cuvântul lui Dumnezeu, dupa cum predicatorii populari spun povestiri în mod frecvent despre ei înșiși mai degrabă decât să explice Scripturile, ar trebui să fim încântați când cineva cu experienta, pregătirea și cunoștiințele domnului Prasch prezintă atât de complet învățătura biblică.

Mă rog ca această scriereîmpreună cu celelalte redactări ale sale să aibă o audiență largă de lecturare și ca adevărul conținut în mesaje să vă binecuvânteze la fel de mult cum și pe mine m-au binecuvântat acele prime înregistrări video.

 

PHILIP L. POWELL Christian Witness Ministries PO BOX 341,  Healesville Victoria  3777 Australia

Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. or maureen@christian-witness-org

Web site: http://www.christian-witness.org

MIDRAȘ   Dacă privim la modul în care Noul Testament citează Vechiul Testament, este evident că apostolii nu au folosit metode protestante occidentale de exegeză sau interpretare. Isus a fost un rabin sau un învățător. Pavel a fost si el un învățător. Ei au interpretat Biblia în modul în care au făcut alți învățători-conform unei metode intitulate midras.

Ceva a eșuat în biserica primară; s-au părăsit rădăcinile ei evreiești. Și după cum mai multe neamuri au devenit creștini, ceea ce Pavel a avertizat că nu ar trebui să se întâmple (în capitolul 11 din Romani), s-a întâmplat. Oamenii au pierdut din vedere originea.

Ori de câte ori există o schimbare a viziunii lumesti, va exista o schimbare în teologie. O modalitate pozitivă de a face față acestei schimbări se numește "recontextualizare"; o modalitate negativă se numește "redefinire". Când traducătorii bibliei "Wycliffe" au tradus Isaia 1:18: De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada pentru oamenii tribali din Africa Ecuatoriala-un loc unde oamenii nu văzuseră niciodată zăpadă-au tradus-o "se vor face albe ca nuca de cocos”. Aceasta este recontextualizare-luând același adevăr și plasându-l în contextul limbii ori culturii altcuiva. Este perfect justificabil; nu face nici un rău mesajului în contrast cu redefinirea. În loc să reexplice ceea ce vrea sa spună Biblia, redefinirea modificăceea ce vrea sa spuna ea. Este greșit. Și aceastaeste ceea ce s-a întâmplat in timpul bisericii primare.

După ce Constantin cel Mare a transformat creștinismul într-o religie de stat, oamenii au început să redefinească Scriptura în moduri din ce în ce mai radicale. Unii dintre părinții bisericii primare au crezut că ceea ce a fost cel mai bun în teozofia greacă, de exemplu ideile monoteiste ale lui Platon și Socrate, a ajutat la pregătirea lumii grecești pentru venirea lui Isus, la fel Tora a pregătit lumea evreiască.

Până la un anumit punct, aceasta este o afirmație corectă. Există un mod de gândire elenistic si un mod de gândire ebraic. Pavel le-a folosit pe ambele. Când Pavel le vorbea evreilor, a folosit modul de gândire evreiesc, dar când a predicat Scriptura in Aeropagul grecesc în Atena (Faptele Apostolilor 7:22-31) a folosit modul de gândire grecesc. Evreii caută un semn, grecii caută înțelepciune. Există validitate în ambele concepte daca sînt folosite biblic.

A apărut o problemă atunci când oamenii au început sa elenizeze o credință evreiască. În loc sa recontextualizeze Scriptura pentru greci, au început sa o redefinească în termeni grecești. Aceasta s-a petrecut in special în Alexandria în timpul lui Origen, dar a devenit o problemă majoră după Constantin cu introducerea învățătorilor lui Augustin de Hipona și a oamenilor care l-au influențat-Ciprian al Cartaginei, Ambrozie și alții. Grecii știau multe lucruri de la Platon și Socrate care erau adevărate, cum ar fi faptul că omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Chiar și oamenii fără nici un fundal evreiesc-creștin și fără acces la biblie pot știi din rațiunea firească că există un singur Dumnezeu adevărat și că omul este păcătos (Romani 1:18-20).

Putem fi de acord cu lucrurile din teozofia greacă până la punctul în care sunt de acord cu Biblia, dar când oamenii încep să reinterpreteze și să redefinească Scriptura în lumina punctului de vedere al lumii grecești, avem o problemă.

Grecii credeau în dualism. Ei gândeau că tot ce apartinea de carne era rău și că tot ce apartinea de spirit era bun.

Un grec citind cuvintele: La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu(Ioan 1:1) ar putea să fie de acord cu ele. Dar el nu putea fi de acord cu afirmația: Și Cuvântul s-a făcut trup(Ioan 1:14). Grecii credeau că ceva fizic era rău, pur și simplu pentru că era fizic.

Biblia ne învață că spiritualul și fizicul au fost făcutesă lucreze în armonie unul cu celălalt. Nu trebuia să existe nici o contradicție sau conflict între cele două. Carnea este păcătoasă, este adevărat, dar nu există nimic în neregulă cu elementele fizice singure.

Augustin nu a recontextualizat creștinismul, ci, mai degrabă, l-a redefinit ca și religie platonică greacă. El a spus lucruri precum: "Singurul lucru bun despre căsătorie este să ai copii care vor fi celibatari". Aceste idei au fost introduse în lumea greacă de către manihei care au spus ca primul păcat era să ai relații maritale. De aceea, până în ziua de azi, Catolicismul Roman nu poate să trateze problema sexualității, motiv pentru care au atât de multe căderi și tot din același motiv Catolicii Romani au reticențe de felul acesta chiar și în privința sexului marital.

Midraș folosește tipologia și alegoria-simboluri ca să ilustreze și să ilumineze doctrina. De exemplu, Isus este “Mielul de Paște”. Simbolismul Paștelui Evreiesc ilustrează perfect doctrina ispășirii, dar niciodată nu clădim doctrina de ispășire pe simbolism. Simbolismul ilustrează doctrina care este menționată clar și în altă parte în Scriptură.

În lumea gnostică a gândirii grecești se întâmplă contrariul. Gnosticii susțin că au primit o înțelegere subiectivă, mistică-numităgnoză-cu privire la simboluri. Atunci ei reinterpretează înțelesul clar al textului în lumina gnozei. Pentru gnostici, simbolismul este baza doctrinei lor contrar metodelor evreiești antice.

Metodele gnostice au început să se strecoare în biserică prin persoane care au fost influențate de Philo. Învățăturile sale au pătruns progresiv în Romano-Catolicism până la punctul în care Augustin putea spune, "Dacă Dumnezeu a folosit violența pentru a-l converti pe Pavel, biserica poate folosi violența pentru a converti oameni", ceea ce a dus la cruciade, inchizitia spaniolă și așa mai departe. În loc de a recontextualiza, aceștia au definit Scriptura. Citeau o carte evreiască ca și cum ar fi fost o carte grecească. Aceasta a fost o greșeală. A început cu Origen în Est si cu Augustin în Vest și s-a înrăutățit constant de-a lungul secolelor. A devenit mult mai rău în Evul Mediu cu apariția a ceea ce se numește scolastică. Iudaismul a fost rescris ca o religie aristoteliană de Moise Maimonides, apoi creștinismul a fost rescris ca o religie aristoteliană de Toma de Aquinas. Au venit reformatorii și au încercat să corecteze ceea ce mersese greșit în romano-catolicismul medieval.

Din nefericire, deși reformatorii erau personalități dinamice, ei nu erau gânditori dinamici. Reforma s-a născut din ceva numit umanism. [Observație: primii umaniști nu au fost laici, ei au fost creștini]. Cei mai buni dintre umaniști au fost oameni ca Thomas a Kempis, John Colet și Jacques Lefevre. Dar cel mai mare dintre ei a fost Erasmus din Rotterdam. Luther, Calvin, Zwingli și majoritatea celorlalți reformatori și-au format ideile inspirati de Erasmus.

Erasmus și ceilalți umaniști au încercat să studieze și să predea Biblia în sensul ei literal simplu pentru a desființa abuzurile medievale ale catolicismului roman. Ei au pus accentul pe citirea Bibliei ca literatură și ca istorie și ne-au oferit sistemul de exegeză gramaticală-istorică care a fost folosit în bisericile protestante încă de atunci.

Problema cu reformatorii este că ei au mers doar până aici. Au făcut reguli ce reglementează aplicarea sistemului lor gramatico-istoric pentru a respinge catolicismul roman medieval și multe dintre aceste reguli sunt încă predate în seminariile teologice de astăzi. O astfel de regulă este aceasta: există multe aplicații ale unei Scripturi dar numai o singură interpretare. Gunoi total! Talmudul ne spune că există interpretări multiple. Cu cine a fost Isus de acord? Cu reformatorii? Sau cu ceilalți rabini?

Isus a zis: Un neam viclean și preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul proorocului Iona(Matei 12:39). Care a fost "semnul proorocului Iona"? Într-un loc El a spus casemnul este: "căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa si Fiul Omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului" (Matei 12:40). Dar în același timp, El a zis că semnul a fost faptul că bărbații din Ninive s-au pocăit în urma predicării lui Iona (Luca 11:32). Neamurile se pocăiau pe când evreii nu s-au pocăit:ceea ce reprezinta, de asemenea, semnul proorocului Iona. El a dat două interpretări la fel de valide despre ceea ce înseamnă acel semn.

Așa că, în cazul în care hermeneutica protestantă spune că există o singură interpretare, tot restul este aplicație-aceasta este in dezacord cu învătătura lui Isus.

O altă regulă a hermeneuticii reformate spune că dacă textul simplu al Scripturii are sens, nu căuta alt semn. Ia-o la valoarea sa nominală și opreste-te aici. Aceasta este, de asemenea, un gunoi total!

Un evreu creștin din primul sau al doilea secol care citește capitolul unu, doi și trei din evanghelia după Ioan ar fi spus că este istorisirea noii creațiii, un midraș asupra Bereshith(Genezei) capitolul unu, doi și trei, istorisirea creației. El ar fi văzut că Dumnezeu a umblat pe pământ înGeneza, iar acum Dumnezeu a mers din nou pe pământ în noua creație din Ioan. Ar fi văzut că Duhul se mișca pe apăși a dat naștere la creațiadin Geneza. Ar fi văzut că Dumnezeu a venit și a separat lumina de întuneric și acum El a separat lumina de întuneric în noua creație din Ioan. El ar fi văzut că în creațiadin Geneza era luminătorul mic șiluminătorul mare, și acum era luminătorul mic -Ioan Botezătorul- și luminătorul cel mare -Isus- în noua creație a lui Ioan.

Smochinul, din punct de vedere al abordării conceptului de midraș, reprezintă în metafora evreiască copacul vieții pe care îl vedem în grădina din Geneza în capitolul 47 din Ezechiel și în cartea Apocalipsei. Așadar, atunci când Isus i-a zis lui Natanael: "Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin" (Ioan 1:48), El nu numai că îi spunea lui Natanael că l-a văzut sub un smochin literal, ci îi spunea că îl văzuse din grădină, de la creație, de la întemeierea lumii.

Prin citirea Bibliei ca literatură si istorie, așa cum au făcut-o umaniștii, vedem doar o parte din ea.

Umaniștii reacționau la scolastica medievală și la gnosticismul pe care se bazează o mare parte a romano-catolicismului. Cu toate acestea, abordarea lor împiedică oamenii să vadă o mare parte din profunzimea Scripturii. Folosind metoda gramatico-istorică, reformatorii au putut descoperi adevăruri precum justificarea prin credință și autoritatea Scripturii. Dar atât este tot ce puteau vedea; nu puteau trece dincolo de aceasta.

Martin Luther considera cartea Romani ca fiind cartea principală a Bibliei. El a respins în totalitate cartea Apocalipsei. Totuși, cartea Apocalipsei este cartea pentru zilele din urmă. Luther a recunoscut că nu o poți înțelege din prisma unei gândiri protestante. Ce este greșit? Este cartea Apocalipsei greșită? Ori este gândirea protestantă greșită? Gândirea protestantă este greșită. Dumnezeu a pus revelație în Biblie. În limba greacă înseamnă apokalypsis, o dezvăluire, și ea va fi dezvăluită.

Fiți foarte atenți. Lui Daniel (12:4) și lui Ioan (Apocalipsa 10:4) li s-a spus să "sigileze aceste lucruri" până la vremea sfârșitului. În deplinătatea timpului lui Dumnezeu, interpretarea acestor cărți se va arăta celor credincioși.Când vezi oameni care scriu diagrame și grafice susținând că ei dețin întregul program escatologic și întreaga Revelație deslușită, fiți foarte precauți. Este sigilată până la timpul potrivit. Dumnezeu o va dezvălui în modul și latimpul Lui. Și aceasta se va face pas cu pas. Primul pas este întoarcerea la citirea Bibliei ca o carte evreiască în loc de o carte grecească.

Epistolele sunt comentariile altor scripturi; ele ne spun ce înseamnă alte scrieri la un nivel foarte practic. Este în regulă să citim epistolele ca literatură și istorie folosind metode gramaticale-istorice. Dar există diferite tipuri de literatură în Biblie, diferite genuriliterare pe care Dumnezeu le-a pus acolo pentru motive diferite. Psalmi-poezie evreiască, Apocalipsa-literatură apocaliptică, Evangheliile-narațiune, Proverbe-literatură pentru înțelepciune.

Nu citim o scrisoare în același mod în care citim o poezie. Nu citim Cronicile lui Narnia(C.S.Lewis) în același mod în care am citi o scrisoare a mătușii Harriet din Anglia.

Dacă citiți epistolele, veți vedea că apostolii nu au interpretat celelalte cărți ale bibliei prin metoda gramaticală-istorică. Cartea Evreilor este un comentariu cu privire la simbolismul preoției levitice și al templului. Priviți la Galateni începând cu capitolul 4 versetul 24, povestea celor două femei, careeste un midrașcu privire lascopul Legii.

Priviți la epistola lui Iuda. Este literatură midrașică (și o vom examina în capitolul următor).

Apostolii nu au tratat Scripturile după metodele gramaticale-istorice protestante.

Există diferite feluri de profeție în Biblie. Cele două feluri care sunt importante în înțelegerea zilelor de pe urmă sunt cele mesianice și legate de acestea sunt apoi profețiile escatologice. Aceasta este foarte important atunci când ajungem să luăm în considerare profeția biblică pentru că gândirea occidentală cu baza sa în umanismul secolului al șaisprezecelea afirmă că profeția se compune dintr-o prezicere și o împlinire.

Pentru gândirea antică evreiască nu era vorba despre ceva ce era prezis, ca apoi să fie împlinit. Aceasta este o vedere greșită a profeției biblice. Mai degrabă

profeția era unșabloncare se recapitulează; o profeție având multe împliniri. Și fiecare ciclu învață ceva despre finala împlinire.

De exemplu: pe timpul unei foamete Avraam a plecat în Egipt (Geneza 1:10-20). Dumnezeu l-a judecat pe Faraon. Avraam și urmașii lui au ieșit din Egipt luând cu ei bogăția Egiptului și au intrat în Țara Promisă. Urmașii lui Avraam au repetat aceeași experiență. Pe timpul unei foamete au plecat în Egipt (Geneza 42). Din nou Dumnezeu l-a judecat pe regele nelegiuit, Faraon. Urmașii lui Avraam au ieșit din Egipt luând cu ei bogăția Egiptului (Exod 12:36), și au plecat spre Țara Promisă. Ce s-a întâmplat lui Avraam s-a întâmplat și urmașilor săi.

Apoi același lucru s-a întâmplat cu Isus.Dupa ce au plecat magii, un inger al Domnului se arata in vis lui Iosif si-i zice: "Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui, fugi in Egipt si ramai acolo pana iti voi spune eu; caci Irod are sa caute Pruncul, ca sa-L omoare." Iosif s-a sculat, a luat Pruncul si pe mama Lui, noaptea, si a plecat in Egipt. Acolo a ramas pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: "Am chemat pe Fiul Meu din Egipt (Matei 2:13-15).

Matei spune că profeția lui Osea s-a împlinit în momentul în care Isus a ieșit din Egipt, după ce împăratul Irod a murit. "Când era tânăr Israel, îl iubeam și am chemat pe fiul meu din Egipt". (Osea 11:1). Foarte clar capitolul 11 din Osea vorbește despre exod, despre ce s-a întâmplat cu Moise. În contextul gramatical-istoric vorbește despre exod și nu despre Mesia. Dar Matei pare să ia pasajul din orice context rezonabil și să îl schimbe în vorbirea despre Isus. Trebuie să ne întrebăm, este ceva în neregulă cu Matei? Sau este ceva în neregulă cu felul nostru protestant de a interpreta biblia?

Nu este nimic în neregulă cu Matei și nu este nimic în neregulă nici cu Noul Testament. Dar este ceva în neregulă cu mentalitatea noastră protestantă. Ideea evreiască a profeției nu este predicția, citiparulsau șablonul.

Avraam a ieșit din Egipt în momentul când Faraon era judecat. Descendenții lui au ieșit din Egipt când regele nelegiuit era judecat; apoi un alt rege nelegiuit era judecat și Mesia a ieșit din Egipt. Există mai multe împliniri ale profeției. Din punct de vedere midrașic, “Israel” face aluzie la Yeshua(Isus), Mesia. Când vedeți versete de genul: Israel gloria mea și Israel primul meu născut, ele sînt aluzii de tip midrașic la Mesia.

Apoi în 1 Corinteni capitolul 10 se întâmplă altceva: noi ieșim din Egiptul despre care Pavel ne spune că este un simbol al lumii. Faraon, care era divinizat șivenerat de egipteni ca șiDumnezeu, reprezintă simbolul diavolului, dumnezeul acestei lumi. După cum Moise a făcut un legămînt cu sânge și l-a stropit pe oameni, tot astfel a făcut și Isus. Moise a plătit patruzeci de zile, și așa a făcut și Isus. Isus este profetul ca și Moise prezis în Deuteronom 18:18. După cum Moise i-a condus pe copiii lui Israel afară din Egipt prin apă spre Țara Promisă, tot astfel Isus ne conduce afară din lumea aceasta prin botezul în apă spre rai. Este un șablon. Apoi a năpustit în mare pe cal și pe călareț(Exodus 15:1). Cântăm cântarea lui Moise -calul șicălarețul năpustiti în mare- în Apocalipsa 15:3. De ce? Pentru că este un șablon. Înțelesul final al "ieșirii din Egipt" este învierea și răpirea Bisericii.

Judecățile care se întâmplă în Exod sînt reluate în Apocalipsa. Și așa cum magicienii faraonului au reușit să falsifice miracolele lui Moise și ale lui Aaron, tot astfel Antichristul și Profetul Mincinos vor falsificaminunilelui Isus și ale martorilor Săi. Au luat cu ei oasele lui Iosif când au plecat din Egipt (Exod 13:19). De ce? Pentru că avem de-a face cu un tipar. Cei morți în Hristos vor învia primii.

Gândirea antică evreiască care a dat naștere la Noul Testament privește profeția nu ca pe o predicție ci ca pe un șablon. Ca să înțelegem ce se va întâmpla în viitor, privim la ce s-a întâmplat în trecut. Există multiple împliniri și fiecare împlinire succesivă învață ceva cu privire la împlinirea completă.

Nu veți înțelege niciodată cartea Apocalipsei cu abordarea limitată a interpretării biblice care este predată în seminariile protestante. Midraș este ca o ecuație de gradul patru sau o ecuație diferențială foarte complexă de ordinul doi, o ecuație de treapta a treisprezecea sau a paisprezecea. Unii oameni iau primul pas de exegeză gramaticală istorică și cred că ecuația este rezolvată. Ecuația nu este rezolvată. Nu este nimic greșit cu exegeza gramaticală-istorică. Este un prim pas necesar, este un proces preliminar necesar și este potrivit pentrucitirea epistolelor. Dar se opresc aici.

Este nevoie de înțelepciunea anticilor pentru a înțelege cu adevărat aceste lucruri. Cine are pricepere sa socotească numărul fiarei… (Apocalipsa 13:18)- nu înțelepciunea secolului al șaisprezecelea ci înțelepciunea primului secol.

RECIDIVIȘTII DIN BISERICĂ Epistola lui Iuda conține avertismentele istoriei pentru cei nelegiuiți, el fiind adesea considerat fratele lui Isus, dar există dezbateri asupra acestei întrebări. Cu toate acestea, cunoaștem că biserica primară a considerat cartea lui Iuda ca fiind canonică. Unul dintre lucrurile împotriva cărora Iuda a scris a fost gnosticismul incipient, referindu-se la începuturile influențelor gnostice care se strecurau atunci în biserică. Există două lucruri despre Iuda care sunt extraordinare. Primul lucru este că acesta este cel mai clasic exemplu de midraș din Noul Testament. A doua sa chestiune importantă (o parte din aceasta se găsește în epistola lui Petru) este subiectul credincioșilor falși care rămân în interiorul bisericii. Probabil că există atât de mulți recidiviști în biserică pe cât de mulți sunt cei care au plecat. Definiția unui "recidivist" nu este cineva care a părăsit biserica. Părăsirea bisericii este rezultatul de a fi recidivist. Mai degrabă un recidivist este cineva care și-a abandonat relația cu Isus. Dar carnea iubește religia și oamenii au o tendință naturală de a-și masca starea lor spirituală reală. Și cu aceasta se ocupă epistola lui Iuda: oameni care cad din nou în păcat dar care își camuflează starea reală cu religia lor. Iuda, rob al lui Isus Hristos și fratele lui Iacov, către cei chemați, care sunt iubiți în Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru Isus Hristos: îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite. Preaiubiților, pe când căutăm cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scriși demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși care schimbă în desfrânare harul Dumnezeu lui nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos(Iuda 1-4).Anumite persoane s-au strecurat pe neobservate și ne spune că aceștia sunt oameni care îl neagă pe Domnul nostru Isus Hristos și care schimbă în desfrânare harul lui Dumnezeu. Se referă, probabil, la anumite convingeri gnostice cu privire la cine și ce a fost Isus. Dar, evident, acești oameni nu l-au negat pe Isus în sensul de a spune "Eu nu cred în El". Aceștia erau oameni care L-au negat în ceea ce privește doctrina și viețile lor.

O modalitate prin care au făcut aceasta a fost desfrânarea. Legalismul este o chestiune, antinomianismul este chiar opusul. Antinomianismînseamnă "fără lege". Cuvântul se referă la oamenii care zic "Sînt liber în Hristos, pot să fac ce vreau" după care continuă să trăiască vieți imorale. Noul Testament spune tocmai că de fapt contrariul este adevărat. Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor(Matei 5:20). Fariseii erau foarte neprihăniți după orice tip de standard religios și legal, dar nimic nu se aseamănă cu viața de a fi născut din nou. Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul său din țara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce nu au crezut(Iuda 5).

Acesta este același limbaj pe care Pavel l-a folosit în 1 Corinteni 10- au ieșit din Egipt împreună cu noi, dar nu au crezut. Vor fi oameni la părtașie care nu vor face parte din părtașie.

El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ce și-au părăsit locuința(Iuda 6). Aceasta vorbește despre nefilimi (Geneza 6:4).

Tot așa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor, care se dadusera ca si ele la curvie si au poftit dupa trupul altuia, ne stau inainte ca o pilda, suferind pedeapsa unui foc vesnic(Iuda 7). În mod normal nu ne gândim la nimeni care vine la biserică ca fiind la fel de rău ca și bandele violente din Sodoma și Gomora, dar să observăm cum gândește Dumnezeu.

Totusi oamenii acestia, tarati de visarile lor, isi pangaresc la fel trupul, nesocotesc stapanirea si batjocoresc dregatoriile.

Arhanghelul Mihail, cand se impotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa rosteasca impotriva lui o judecata de ocara, ci doar a zis: "Domnul sa te mustre!"

Acestia, dimpotriva, batjocoresc ce nu cunosc si se pierd singuri in ceea ce stiu din fire, ca dobitoacele fara minte" Iuda 8-10).

Una dintre versiunile acestei erezii pe timpul bisericii primare erau oamenii care ziceau: "Sunt o făptură nouă. Sunt făcut dintr-o făptură veche și una nouă. Nu contează ce face făptura veche, ea nu se duce în rai. Omul cel nou este cel care se duce în rai, așa că pot să mă duc să fac ce vreau!" Am cunoscut creștini care deși nu se exprimă în acești termeni, ei trăiesc astfel de vieți care reflectă același lucru.

Vai de ei! Caci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat in ratacirea lui Balaam, din dorinta de castig! Au pierit intr-o rascoala ca a lui Core!(Iuda 11)-așa cum s-a întâmplat în pustie. Acum începe expoziția midrașică.

Sunt niste stanci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospateaza fara rusine impreuna cu voi si se indoapa de-a binelea... (Iuda 12).

1 Corinteni vorbește despre aceia care iau parte la masa Domnului într-un chip nevrednic. Primii creștini au urmat practica evreiască a unei mese de părtașie numită agape care vine din cuvântul grecesc și înseamnă iubire necondiționată-în contextul și în cadrul acesta se lua cina Domnului. Era elementul central al închinării și părtașiei lor.

Când oamenii care nu umblă cu Isus iau cina Domnului împreună cu tine și cu biserica ta, fac aceasta fără frică și își mănâncă propria osândă.

Sub nici o formă nu intenționez să sugerez că am ceva bun de afirmat în privința Catolicismului Roman, dar vă voi spune aceasta: viziunea lor asupra împărtășaniei și comuniunii este mult mai înaltă decât aceea a multora dintre creștini. Ei înțeleg seriozitatea acesteia la un nivel mult mai ridicat decât mulți dintre evangheliști o înțeleg.

Creștinii după Evanghelie au o viziune biblică foarte înaltă asupra cinei Domnului. Ei nu permit oamenilor care nu sunt botezați să ia cina Domnului. Nu permit celor cu imoralitate în viața lor să ia cina Domnului, și nici noi nu ar trebui să permitem astfel de lucruri!

Sunt...niste nori fara apa, manati incoace si incolo de vanturi...(Iuda 12) Citim în Evrei 12:1 că suntem înconjurați cu un nor de martori...În Scriptură, apamărturisește despre Duhul Sfânt. Acești oameni sunt nori. Într-un anumit sens, ei sunt martori dar Duhul Sfânt nu este în mărturia lor. Prezența și puterea Duhului Sfânt nu este în mărturia lor; apa vie nu curge de la ei. Ei pot fi martori în sensul că ei cred că Isus a murit. Ei poate chiar au experimentat salvarea Sa la un moment dat, sau cel puțin au mărturisit credința în El, dar ei sunt nori fără apă. Sunt purtați de diferite vânturi. Vânturile în Scriptură ne vorbesc despre duhuri (ambele ruachîn ebraică și penumaîn greacă înseamnă atât “duh”cât și "vânt").

Niste pomi tomnatici fara rod, de doua ori morti,dezradacinati(Iuda 12).

Văamintiți când înApocalipsa smochinul este scuturat șitot fructul cade din pom șicerul se face sul (Apocalipsa 6:13-14)? De douăori mort, dublu! Trăiesc apoi sunt morți din nou; copaci fărăfruct care sunt smulși. Trebuie săînțelegem ceva cu privire la copaci. Noi ar trebui săne numim copaci (terebinți) ai neprihănirii (Isaia 61:3). Copacii din campie vor bate din palme(Isaia 55:12). Pomul viețiise aflăîn grădină(Geneza 2:9). Apare în Ezechiel47:12 și reapare în Apocalipsa 22:14.

Pomul viețiidin grădinăare de a face cu Isus. Natura Lui era fructul. DacăAdam și Eva ar fi mâncat din acel fruct, ei ar fi trăit veșnic. Adam si Eva erau așa: nu aveau nici o imperfecțiune dar nu fuseserăîncădesăvârșiți. Un fel de copil mic; un copil mic, sănătos și frumos. Nu este nimic în neregulăcu acel copil, nu are nici o imperfecțiune, dar nu va fi desăvârșit decât când va crește.

Așa erau Adam si Eva- au fost creati fara imperfectiune dar nu fusesera inca desavarsiti. Au avut de facut o alegere: sa manance din Pomul Vietiisau din Pomul Cunostintei Binelui si al Rauluicare se afla sub amagirea lui Satan; au facut alegerea gresita.

În Orientul Mijlociu frunzele sunt necesare pentru a proteja fructul. Dacă frunzele nu există, fructul va fi distrus pentru că soarele din Orientul Mijlociu este foarte fierbinte. Frunzele sunt bune dar nu suficient de bune.Când Adam și Eva au pacatuit, au încercat să își ascundă goliciunea prin coaserea frunzelor de smochin împreună. "Goliciunea" în Biblie nu se referă la nuditate fizică ci la a nu avea hainele mântuirii(Isaia 61:10) sau hainele spălate...în sângele Mielului(Apocalipsa 7:14).

Frunzele smochinului reprezintă fapte bune. De aceea citim în Apocalipsa 22:2 că frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Faptele bune au valoarea lor. Fructul se distruge fără frunze. Cu alte cuvinte, după cum Iacov afirmă, credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși(Iacov 2:17).

Dacă nu sunt frunze, fructul tău va fi distrus. Faptele tale sunt evidența credinței tale. Faptele mele sunt evidența credinței mele. Pe de altă parte, frunzele nu se pot mânca ci numai fructul. Deci Isus a blestemat smochinul pentru că avea frunze și nici un fruct (Matei 21:19). Israel a avut o neprihănire a faptelor și nu fructul (roada) Duhului. Galateni 5:22-roada Duhului este dragostea. 1 Corinteni 13:2- Dacă nu aș avea dragoste, nu sunt nimic. Poți face tot felul de lucruri bune dar ele nu valoreaza nimic.

Acești oameni sunt copaci fară roadă. Isus a blestemat smochinul. Ei sunt vinovați de același lucru- ei pot avea frunze, dar nu au nici un fruct. Nu era încă sezonul pentru smochine când Isus a blestemat smochinul. Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ganditi(Matei 24:44).

Niște valuri înfuriate ale mării, care își spumega rusinile lor... (Iuda 13) Citim despre aceasta în Psalmi. Imaginea mării are de a face cu națiunile lumii. Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? Imparatii pamantului se rascoala, si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau(Psalm 2:1-2). Sunt niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie(Iuda 13). Dumnezeu i-a spus lui Avraam că sămânța lui va fi ca stelele de pe cer (Geneza 15:5). Stelele sunt imaginea duhurilorsau ale îngerilor în anumite contexte. Dar ele sunt, de asemenea, imagini ale credincioșilor care au lumină în ei înșiși (Matei 5:14). Acestea sunt imagini ale creștinilor-stele rătăcitoare-creștini care nu se află pe o orbită fixă și care lucrează după voia lor.

Și pentru ei a prorocit Enoh[aceasta este o carte apocrifă], al șaptelea patriarh de la Adam, când a zis: Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit și de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți(Iuda 14-15). El vine împreună cu cei sfinți ai Lui să execute această judecată. Restauratorii spun că aceasta se întâmplă acum. Ei susțin că "cei sfinți" sunt "armata lui Ioel" și că aceștia vor aduce această judecată înainte de venirea lui Isus. Dar Scriptura ne spune că judecata finală se întâmplă când Isus revine. Când restauratorii se roagă "Vie Împărăția Ta", aceștia de fapt vor să spună că "Împărăția Ta A ȘI venit". Aceasta este mișcarea lor și se numește “Împărăția Acum”. Această învățătură este la fel de greșită precum o mentalitate de buncăr. Împărăția începe de acum dar nu se întâmplă acum. Apoi Iuda continuă să descrie comportamentul acestora. Ei sunt niste cartitori, nemultumiti cu soarta lor; traiesc dupa poftele lor; gura le este plina de vorbe trufase si slavesc pe oameni pentru castig (Iuda 16). Ei magulesc oamenii de dragul obținerii unui avantaj personal. Aceasta este o dovadă limpede a cuiva care are o problemă spirituală ca în biserică să lingușească oamenii cu scopul câștigului personal. Ei nu caută să încurajeze pe cineva- "Dumnezeu să te binecuvinteze soră, a fost bine; Dumnezeu să te binecuvinteze frate, ai făcut bine”. Mentalitatea lumii este să magulească oamenii cu scopul de a obține anumite funcții. Dar voi, preaiubitilor, aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos [observati aceasta acum].Cum va spuneau ca in vremurile din urma vor fi batjocoritori, care vor trai dupa pofetele lor nelegiuite(Iuda 17).

În zilele din urmă...Astfel de oameni au existat încă de pe vremea bisericii primare dar prioritatea atenției lui Iuda scoate la iveala că în zilele din urmă aceștia se vor înmulți. Chestiunea este aceasta, lucruri care sunt adevărate în orice moment din istorie devin deosebit de adevărate mai ales în zilele din urmă. Isus a avertizat că vor veni învățători mincinoși și profeți mincinoși printre voi. Întotdeauna au existat învățători mincinoși și profeți mincinoși să înșele poporul lui Dumnezeu, dar în zilele din urmă ei se înmulțesc.

Midraș descrie aceasta sub denumirea principiului kalveh homer. Este un principiu pe care Sfântul Pavel l-a studiat în școala lui Hilel. Literalmente tradus ca "ușor spre puternic" însemnând că ceva care este adevărat într-o situație ușoarădevine deosebit de adevărat într-o situație gravă. Într-un alt exemplu, Evrei 10:25 ne îndeamnă să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe altii și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie. Să ne întâlnim este întotdeauna important, dar în zilele din urmă aceasta devine deosebit de important. Lucruri care sunt întotdeauna adevărate devin deosebit de adevărate în zilele din urmă. Lucruri care sunt în general importante devin deosebit de importante cu cât ne apropiem mai mult de venirea lui Isus. Ei sunt aceia care dau nastere la dezbinari, oameni supusi poftelor firii, care n-au Duhul. Dar voi, preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra preasfanta, rugati-va prin Duhul Sfant(Iuda 19-20). Unii oameni consideră că expresia "rugați-vă prin Duhul Sfânt" înseamnă să te rogi în limbi. Nu înseamnă acest lucru. Dacă Duhul Sfânt se află într-o anumită rugăciune, aceasta înseamna că “te rogi în Duhul Sfant”. Există limbi îngereștiși omenești, dar orice rugăciune inspirată de Duhul Sfânt înseamnă rugăciune prin Duhul.

Orice rugăciune care nu este inspirată de Duhul Sfânt este rugăciune din firea pămîntească. Și cred cu adevărat în rugăciunea în limbi. Țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică. Mustrati pe cei ce se despart de voi; căutati să mântuiti pe unii, smulgându-i din foc(Iuda 21-23). Avem mulți oameni astăzi, în mod deosebit cei care organizează "Marșul pentru Isus" în Marea Britanie, care le spun celor nemântuiți că nu există un astfel de loc numit iad! Aceasta este credința lui Graham Kendrick care scrie imnurile cât și a lui Roger Forster. Acești oameni fac parte din frații noștrii în Hristos. Nu afirm că nu sunt creștini. Nu îi judec. Pur și simplu afirm că aceștia le spun celor nemântuiți că nu există condamnare eternă. Aceasta se află în spatele cultului "Marșul pentru Hristos". Ei spun că "dacă nu te pocăiești și nu îl accepți pe Isus, nu vei mai exista după ce mori". Ei bine, oricum asta este ceea ce cred oamenii nemântuiți: că există o judecată după care ei sunt anihilați. Nu se poate dovedi pe baza Bibliei că nu există un astfel de loc numit iad. Mustrati pe cei ce se despart de voi; cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc; de altii iarasi fie-va mila cu frica, urand pana si cămașă manjita de carne(Iuda 22-23). Acum nu este vorba despre o cămașă literală ci se vorbește din punct de vedere midrașic cu privire la hainele mântuirii, hainele noastre albe (Apocalipsa 7:14).

Iar a Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va faca sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii, si acum si in veci. Amin(Iuda 24-25).

Întreaga epistolă, un singur capitol, poate fi în totalitate rezumat într-un singur verset din Vechiul Testament: Cel cu inima ratacita se satura de caile lui, si omul de bine se satura si el de ce este in el(Proverbe 14:14).

Nemulțumiți! Dacă nevoile noastre de bază sunt împlinite spiritual si financiar Timotei ne spune că ar trebui să fim mulțumiți.

Dacă Dumnezeu adaugă la acestea, lăudat să fie Domnul, aceasta este binecuvântarea și bunătatea Lui. Fii un administrator credincios a ceea ce El oferă și fii mulțumitor.

În interiorul bisericii există la fel de mulți recidivisti ca și cei din afara bisericii. Există oameni în biserică care încă nu au întors spatele lumii și care încearcă să trăiască în două făpturi, în două firi. Ei încearcă să slujească la doi stăpâni. Acea tensiune, acel zbucium, acea luptă se dezlănțuie la fiecare dintre noi în fiecare oră a fiecarei zi.

Există un om vechi și un om nou, o femeie veche și o femeie nouă,o creație veche și o creație nouă. Conflictul dintre cele două se dezlănțuie în noi toți. Vocea pe care o auzim, doar prin alegerea de a o asculta, determină cine va câștiga lupta.

Sunt la fel de mulți recidiviști în biserică ca cei care au plecat și nu aș rămâne surprins dacă-fără să cunosc nici o informație-sunt din aceștia și printre cei care chiar acum citesc aceste rânduri. Cum identificam recidiviștii? Recidivistul în inimă își va face umplerea după propriile sale căi. Aceasta este cheia recunoașterii lor.

Dumnezeu ne avertizează cu privire la oamenii din biserică și dacă ești unul dintre ei, Dumnezeu te avertizează asupra ta însuți. În zilele din urmă, oamenii care se află în stadiul acesta se vor prăbuși în cele din urmă. Recidiviștii își pot trăi întreaga viață sub amăgire, dar în vremuri de persecuție această categorie de oameni este cea care se prăbușește.

Fratele va da la moarte pe fratele său... (Matei 10:21).

Categoria aceasta de oameni va fi cea care ne va trăda, aceia care sunt umpluți cu propriile lor căi.

Un lucru cer de la Domnul și anume, indiferent de ce are El de făcut în viața mea, să nu mă lase să devin unul dintre aceștia.

KASHRUT ȘI FOAMETEA

Legile dietetice evreiești se găsesc în Deuteronomul 14 și în Leviticul 11. Leviticul 11 este versiunea mai cuprinzătoare. Cuvântul idiș koshereste folosit pentru a descrie alimentele care sunt "curate" în conformitate cu legea ritualului evreiesc. Kashrutse referă la un set complet de legi care împreună stabilesc ce alimente sunt "curate" sau "necurate".

Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron si le-a zis: "Vorbiti copiilor lui Israel si spuneti-le: "Iata dobitoacele pe care le veti manca dintre toate dobitoacele de pe pamant: Sa mancati orice dobitoc care are unghia despicata, copita despartita si rumega. Dar sa nu mancati din cele ce rumega numai sau care au numai unghia despicata. Astfel, sa nu mancati camila, care rumega, dar n-are unghia despicata: s-o priviti ca necurata.

Sa nu mancati iepurele de casa, care rumega, dar n-are unghia despicata: sa-l priviti ca necurat [Trebuia sa rumege si sa aiba unghia despicata]. Sa nu mancati iepurele, care rumega, dar n-are unghia despicata: sa-l priviti ca necurat. Sa nu mancati porcul, care are unghia despicata si copita despartita, dar nu rumega: sa-l priviti ca necurat. Sa nu mancati din carnea lor si sa nu va atingeti de trupurile lor moarte: sa le priviti ca necurate.

Iata vietuitoarele pe care sa le mancati dintre toate cele ce sunt in ape. Sa mancati din toate cele ce au aripi (inotatoare) si solzi si care sunt in ape, fie in mari, fie in rauri.

Dar sa priviti ca o uraciune pe toate cele ce n-au aripi si solzi [cu alte cuvinte, crustaceele], din tot ce misuna in ape si tot ce traieste in ape, fie in mari, fie in rauri. Sa le priviti ca o uraciune [observati cuvantul “uraciune”- el se repeta de-a lungul paragrafului], sa nu mancati din carnea lor, si trupurile lor moarte sa le priviti ca o uraciune.

Sa priviti ca o uraciune pe toate cele care n-au aripi si solzi in ape. Iata dintre pasari, cele pe care le veti privi ca o uraciune si din care sa nu mancati: vulturul, gripsorul si vulturul de mare; sorecarul, soimul si tot ce este din neamul lui; corbul si toate soiurile lui; strutul, bufnita, pescarelul, coroiul si tot ce tine de neamul lui; huhurezul, eretele si cocostarcul; lebada, pelicanul si corbul de mare; barza, batlanul si ce este din neamul lui, pupaza si liliacul.

Sa priviti ca o uraciune orice taratoare care zboara si umbla pe patru picioare. Dar dintre toate taratoarele care zboara si umbla pe patru picioare, sa mancati pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung ca sa poata sari pe pamant.

Iata pe care sa le mancati: lacusta, lacusta Solam, lacusta Hargol si lacusta Hagab, dupa soiurile lor. Pe toate celelalte taratoare care zboara si care au patru picioare sa le priviti ca o uraciune.

Ele va vor face necurati: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat pana seara, si oricine va purta trupurile lor moarte sa-si spele hainele si va fi necurat pana seara.

Sa priviti ca necurat orice dobitoc cu unghia despicata, dar care n-are copita despartita si nu rumega: oricine se va atinge de el va fi necurat.

Sa priviti ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare care umbla pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat pana seara; si oricine le va purta trupurile moarte isi va spala hainele si va fi necurat pana seara. Sa le priviti ca necurate.

Iata, din vietatile care se tarasc pe pamant, cele pe care le veti privi ca necurate: cartita, soarecele si soparla, dupa soiurile lor; ariciul, broasca, broasca testoasa, melcul si cameleonul.

Sa le priviti ca necurate dintre toate taratoarele: oricine se va atinge de ele moarte va fi necurat pana seara.

Orice lucru pe care va cadea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat, fie vas de lemn, fie haina, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se intrebuinteaza la ceva; sa fie pus in apa si va ramane necurat pana seara; dupa aceea va fi curat.

Tot ce se va gasi intr-un vas de pamant in care va cadea ceva din aceste trupuri moarte va fi necurat, si veti sparge vasul.

Orice lucru de mancare pe care va cadea ceva din apa aceasta va fi necurat; si orice bautura care se intrebuinteaza la baut, oricare ar fi vasul in care se va gasi, va fi necurata.

Orice lucru pe care va cadea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat; cuptorul si vatra sa se darame: vor fi necurate, si le veti privi ca necurate.

Numai izvoarele si fantanile, care alcatuiesc gramezi de ape, vor ramane curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat. Daca se intampla sa cada ceva din trupurile lor moarte pe o samanta care trebuie semanata, ea va ramane curata. Dar daca se pusese apa pe samanta si cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurata.

Daca moare una din vitele care va slujesc ca hrana, cine se va atinge de trupul ei mort va fi necurat pana seara; cine va manca din trupul ei mort isi va spala hainele si va fi necurat pana seara; si cine va purta trupul ei mort isi va spala hainele si va fi necurat pana seara.

Pe orice taratoare care se taraste pe pamant s-o priviti ca necurata; sa nu se manance. Din toate taratoarele care se tarasc pe pamant, din toate cele ce se tarasc pe pantece sa nu mancati; nici din toate cele ce umbla pe patru picioare sau pe un mare numar de picioare; ci sa le priviti ca o uraciune.

Sa nu va faceti uraciosi prin toate aceste taratoare care se tarasc; sa nu va faceti necurati prin ele, sa nu va spurcati prin ele.

Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi sa va sfintiti si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant; sa nu va faceti necurati prin toate aceste taratoare care se tarasc pe pamant.

Caci Eu sunt Domnul, care v-am scos din tara Egiptului ca sa fiu Dumnezeul vostru, si sa fiti sfinti; caci Eu sunt sfant.

Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, pasarile, toate vietuitoarele care se misca in ape si toate vietatile care se tarasc pe pamant, ca sa faceti deosebire intre ce este necurat si ce este curat, intre dobitocul care se mananca si dobitocul care nu se mananca" (Leviticul 11:1-47).

____________________________________________________

Lipsa de hrană este foamete. În timpul perioadei inter-testamentale poporul s-a aflat sub dominația Macabeilor dar aceștia nu aveau prooroci. Nu a existat nici un prooroc de pe vremea lui Maleahi până la Ioan Botezătorul. El a venit în duhul lui Ilie și a hrănit poporul lui Dumnezeu pe timp de foamete. Așa va fi înainte de venirea lui Isus. Va fi o foamete după auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

"Iata, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cand voi trimite foamete in tara, nu foamete de paine, nici sete de apa, ci foame si sete dupa auzirea cuvintelor Domnului." (Amos 8:11). Modul în care Ilie a hrăni-o pe femeia dintre neamuri și pe fiul ei esteimaginea funcționarii lucrării lui Ilie în zilele din urmă.

Acele legi dietetice starnesc interes major. Isus a zis: "Nu ce intra in gura spurca pe om; ci ce iese din gura, aceea spurca pe om" (Matei 15:11).

În Orientul Antic Apropiat, cu lipsa refrigerării și mediul de deșert unde animalele se luptau să supraviețuiască, a existat un risc ridicat de otrăvire alimentară. În special boli ca trichineloza și botulismul puteau fi contractate din consumul anumitor tipuri de alimente. Porcul sau crustaceele neînghețate corespunzator, conservate sau fierte în acel tip de mediu puteau fi fatale. De aceea,a existat un motiv medical legitim ca aceste alimentesănu fie consumate.

Dar antropologii ne spun că pe timp de foamete până și cea mai civilizată ființă umană va mânca orice. Există studii de caz în care supraviețuitorii naufragiați, de exemplu, au recurs efectiv la canibalism mâncând carnea prietenilor lor chiar și a familiilor lor.

Observați în versetul 47 că trebuie “să facem o distincție” între ce este kosherși ce nu este kosher, între ce este curat și ce nu este curat, între ce este comestibil și ce nu este comestibil. Textul reiterează în mod continuu faptul că dacă ceva nu este kosher, trebuie să fie detestabil, respingător, scârbos. Gândul de a le mânca ar trebui să ne facă să ne simțim rău. Aceste lucruri ar trebui să fie scârboase pentru voi: șobolani, șerpi, lilieci, gândaci, ele trebuie respinse. Doar gândul că trebuie să mâncati ceva de genul acesta ar trebui să vă facă să vă simțiți rău. Dar oamenii devin destul de înfometați pe timpul unei foamete încat ar mânca orice. Ei chiar se vor devora reciproc.

La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu...Si Cuvantul (Logos)S-a facut trup si a locuit printre noi... (Ioan 1:1,14).

Cuvântul în limba greacă pentru "locuit" este kataskenoo. Este o traducere din limba ebraică în limba greacă a verbului "a așeza cortul". Cuvântul în limba ebraică este mishkan(de unde provine Shekinah). Mishkanne vorbește despre locuința lui Dumnezeu. Ioan afirmă că același Dumnezeu care a fost prezent cu Israelul din Antichitate-Shekinahcare a locuit în cort, Mishkan- s-a făcut trup. Dumnezeu a devenit om.

Grecii antici erau dualiști. Ei au înțeles ce înseamnă "Logos", agentul creativ al lui Dumnezeu chiar și agentul salvator al lui Dumnezeu, dar conceptul lor despre Dumnezeu era de ființă transcendentă. Grecii nu puteau face față ideii că "Dumnezeu s-a făcut om, Cuvântul s-a făcut trup". Ei credeau că tot ce era fizic era rău; tot ce era spiritual era bun. Orice ținea de fizic era privit ca și domeniu al unui dumnezeu mai neînsemnat.

Observați cum aceasta prevestește un adevăr biblic. Biblia nu spune că tot ce este fizic este rău. Biblia spune că tot ce este fizic este decăzutși că temporar a intrat în domeniul lui Satan. Minciunile lui Satan pervertesc întotdeauna un adevăr.

Printre greci erau două grupuri: stoicii și epicurienii. Stoicii negau tot ce era fizic și trăiau o viață monahală pe baza mortificării cărnii. Epicurienii trăiau o viață de lascivitate. Ei credeau că numai domeniul spiritual conta. Amândouă grupurile învățau că exista o separare între lumea fizică și lumea spirituală. Învățătura lui Ioan că Dumnezeu s-a făcut om a mers direct împotriva ideilor dualiste grecești.

Dualismul are multe forme.Stiinta Crestina este dualistă.Ce spune Stiința Creștină? „Corpul meu măminte. Asta nu contează: este doar fizic, spiritualul contează. Moartea este o iluzie. Vârsta înaintatăeste o iluzie’’. Mary Baker Eddy, fondatoarea stiintei crestine, a fost prima care a cazut victima iluziei varstei inaintate, apoi a cazut victima iluziei bolii, apoi-priviti la cea mai mare iluzie-a murit! Oameni ca E. W. Kenyon, Kenneth Hagin and Kenneth Copeland invata acelasi dualism pe care l-au invatatde la Stiinta Crestina.

Biblia spune ca suntem chemati sa fim inlume dar nu din ea (Ioan 15:18-19, 16:33; Romani 12:2; Galateni 6:14; Iacov 4:4, 1 Ioan 2:15, 27). Nu suntem chemati sa fim nenaturali, suntem chemati sa fim supranaturali.

Invatatura ca Dumnezeu doreste ca barbatul spiritual sau femeia spirituala sa sufere si ca ei sunt bucurosi sa sufere nu este o invatatura crestina. Aceasta nu este natural, este nenatural. Aceasta se numeste masochism religios. Priviti la exemplul lui Isus. El a zis: „Tata, departeaza de la mine paharul acesta”. El nu a vrutsa sufere dar totusi a zis: „Voia Ta sa se faca”.

Estenenaturalsa spunem ca credinciosulspiritual vreasa sufere daca aceea este voia Domnului. Este supranatural sa zicem: „Doamne, toate lucrurile lucreaza impreuna pentru bine, si daca Tu stii ca acesta este cel mai bun lucru, da-mi harul de a suferi”. Suntem chemati sa fim naturali. Suntem chemati sa fim supranaturali. Nu suntem chemati sa fim nenaturali. Biserica primara era impotriva acestui dualism radical, gnosticismului si tot ce venea cu acesta, si, astazi, intampinam aceleasi lucruri cu invatatorii credintei exagerate.

Si Cuvantul S-a facut trup(Ioan 1:14). Cand Ieronim a tradus cuvantul „trup” în limba latină în Vulgata, el nu a folosit „corpus” (corp) ci „carnum” însemnand „carne”. Cuvantul grecesc aici este sarx. „Cuvantul (logos) s-a facut trup (sarx), în mod literal „a devenit carne”.

Cuvantul grecesc pentru „carne”, sarx,este acelasi cuvant pentru „trup”. Cuvantul evreiesc pentru „carne”, basar, este acelasi cuvant pentru „trup”. Cuvantul latin pentru „carne”, carnum, este acelasi cuvant pentru trup.

Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica. Eu sunt Painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustiu, si au murit. Painea care Se coboara din cer este de asa fel, ca cineva sa manance din ea si sa nu moara. Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea pe care o voi da Eu este trupulMeu pe care Il voi da pentru viata lumii (Ioan 6:47-51).

Dupa cum „Cuvantul a devenit sarx”, tot asftel acum „Painea pe care o dau este al meu sarx- trup”.

Iudeii se certau intre ei si ziceau: "Cum poate Omul acesta sa ne dea trupul Lui sa-L mancam?(Ioan 6:52). Este posibil ca cei educati in midraș, Sanhedrinul, sa fi inteles despre ce era vorba.

Isus le-a zis: "Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva.Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura.Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el.Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine va trai si el prin Mine.Astfel este Painea care S-a coborat din cer, nu ca mana pe care au mancat-o parintii vostri, si totusi au murit: cine mananca Painea aceasta va trai in veac." (Ioan 6:53-58).

Isus vorbea despre El insusi ca fiind painea care s-a coborat din cer. Mana din pustie a fost o imagine, Isus este inlocuitorul acestei imagini.

Trebuie sa citim textul in contextul lui, dar la randul sau trebuie citit in contextul intregii biblii. Rabinii ne spun ca matzoh-painea folosita pentru Pastele evreiesc- corespunde trupului mielului. Rabinii spun ca a trebuit sa fie ranit si zdrobit pentru ca a corespuns trupului mielului.Dar El era strapuns pentru pacatele noastre...si prin ranile Lui suntem tamaduiti(Isaia 53:5). Cand Isus a afirmat ca „painea” era trupul Sau, El a fost de acord cu rabinii. Aceasta se referea la Paște in masura in care paștele vine de asemenea din cartea Exodului de unde mana a început să se depună.

Biserica Romano-Catolica va incerca sa iti spuna ca Cina Domnului este cheia vietii vesnice, dar aceasta este absurd. In cateheismul lor, biserica Romano-Catolica spune ca pacatele sunt iertate prin sacramentele botezului si ale penitenței, nu prin împartașanie, astfel incat isi contrazic chiar propria lor doctrina (Doctrina Romano-Catolica se contrazice intotdeauna asa cum face si doctrina mormona).

Ca Ioan 6:47-58 să vorbeasca despre Cina Domnului, ar fi trebuit să vorbească despre ultima Cină când Cina Domnului a fost instituită. Ultima Cină ar fi trebuit să aibă loc de Paști în Ierusalim. Textul ne zice că nu era încă sărbătoarea Paștelorsi că aceasta nu avea loc în Ierusalim. Deci nu vorbește despre ultima Cină sau Cina Domnului în orice sens primordial.

Vorbeste despre painea care s-a asezat in pustie- o imagine al lui Isus- si El spune ca acesta este trupul Sau. Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica(Ioan 6:47). A crede este egal cu“a mânca”.

Cum obținem aceasta? Cuvântul s-a făcut trup. Cuvântul, logos, a devenit sarx. Mănâncă sarx, crede cuvântul.

Trebuie sa citiți textul în contextul lui. Nu are nimic de a face cu doctrina transsubstanțialității care este canibalism și cu siguranță nu are nimic de a face cu cina Domnului. Isus a spus: Faceti aceasta in amintirea mea(1 Corinteni 11:24-25). El a folosit limbajul jertfei comemorative evreiești.

Împărtășania Romano-Catolică nu este aceași jertfa ca și cea de la Calvar. Când cina Domnului este înțeleasă ca un paște evreiesc, ea este un zikharonevreiesc ("memorial"- vezi Exodul 12:14, 13:9, 17:14, 28:29; Leviticul 23:24; Numeri 5:15, 10:10, Iosua 4:7, etc).

Numai când separi ultima Cina de fundalul ei evreiesc, poți să începi să susții că ea este aceași jertfă. Dar în contextul evreiesc pe care Isus l-a dat, nu se poate întâmpla așa ceva. Este un memoriu. Faceti aceastaspre pomenireaMea.Este un memoriu a ceea ce Isus a făcut după cum masa de paști este un memoriu al acelei eliberăridin Egipt.

Cuvântul devine trup. "Mancați trupul Meu". Ce înseamnă aceasta? Înseamnă sa mâncăm "cuvântul Meu". Să îl luăm în noi înșine. Acest lucru nu este nou, profeții au învățat același lucru, și chiar și după aceea a fost la fel cu apostolii. Cand am primit cuvintele Tale, le-am inghitit (Ieremia 15:16).

Îl luați în voi înșivă și îl credeți. După cum Isus a spus că cel ce crede mănâncă din trupul Meu.

“Tu insa, fiul omului, asculta ce-ti spun! Nu fi indaratnic ca aceasta casa de indaratnici! Deschide-ti gura si mananca ce-ti voi da!" M-am uitat, si iata ca o mana era intinsa spre mine si tinea o carte in chip de sul. A desfasurat-o inaintea mea, si era scrisa si pe dinauntru si pe din afara; in ea erau scrise bocete, plangeri si gemete.

El mi-a zis: "Fiul omului, mananca ce vei gasi inaintea ta, mananca sulul acesta si du-te de vorbeste casei lui Israel!" Am deschis gura, si mi-a dat sa mananc sulul acesta. El mi-a zis: "Fiul omului, hraneste-ti trupul si umple-ti maruntaiele cu sulul acesta pe care ti-l dau!" - L-am mancat, si in gura mea a fost dulce ca mierea(Ezechiel 2:8-3:3). Ezechiel a mâncat sulul. El a mâncat cuvântul lui Dumnezeu.

M-am dus la inger si i-am cerut sa-mi dea carticica. "Ia-o", mi-a zis el, "si mananc-o; ea iti va amari pantecele, dar in gura ta va fi dulce ca mierea." Am luat carticica din mana ingerului si am mancat-o...(Apocalipsa 10:9-10).

Manâncă cuvântul. Acel concept se află în Vechiul Testament cât și în Noul Testament. Isus nu învăța nimic nou decât ceea ce profeții ziseseră înaintea Lui și ceea ce apostolii au zis după El. Cuvântul devine trup. Mâncați cuvântul Meu. A crede este egal cu "a mânca". Cuvântul devine trup. Propria Sa substanță de Dumnezeu devine Cuvântul Său.

Din punct de vedere metabolic ești ceea ce mănânci. Esența lui Isus - Cuvântul Său, doctrina Sa, învățătura Sa- este El Insuși. Orice mănânci devine parte din tine. Prin urmare, când mănânci ceva spiritual, devii ceea ce mănânci.

Animalele terestre kosher(curate) permise evreilor să le mănânce erau reprezentări ale luiIsus însuși.

Mielul este kosher. Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii! (Ioan 1:29).

Caprele sunt kosher. Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustiu pentru Azazel(Leviticul 16:10).

Taurii sunt kosher. A trimis pe niste tineri dintre copiii lui Israel sa aduca Domnului arderi de tot si sa injunghie tauri ca jertfe de multumire...(Exod 24:5)

Fiecare dintre acestea într-un fel sau altul sunt prototipuri ale lui Isus. Mănâncă ce este kosher. Mănâncă cuvântul. Dacă cineva nu este kosher, stai deoparte de ei. Pentru că dacă începi să mănânci din cuvântul lor, te vei îmbolnăvi. Mănâncă ce este sănătos, mănâncă ce este curat. Dar dacă oamenii devin destul de înfometați-dacă are loc o foamete- oamenii vor mânca orice, se vor mânca chiar unul pe altul.

Trebuie să înțelegem ideea evreiască de a mânca trupul.

Asupra celor de mai sus(Melhisedec) avem multe de zis si lucruri grele de talcuit, fiindca v-ati facut greoi la pricepere(Evrei 5:11).

El vorbește aici despre tipologieși midraș. Melhisedec (Geneza 14:18-20; Psalm 110:4) este o cristofanie (o manifestare pre-incarnată a lui Hristos),o imagineal lui Isus din Vechiul Testament.

Scriitorul spune: "Vreau să vă învăț tipologie și midraș dar v-ați pierdut capacitatea de a înțelege".

In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare (carne). Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul(Evrei 5:12-14).

El zice din nou: "Vreau să vă dau vouă oamenilor carne. Vreau să vă învăț despre tipologia lui Melhisedec, dar nu pot. Trebuie să vă învăț (dau) mâncare de bebeluș. Nu pot să vă mai dau carne ci trebuie să vă dau lapte".

De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu, invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu(Evrei 6:1-3).

Ne aflăm în aceeași situația și astăzi. Trebuie să ne întoarcem și să învățăm elementele de bază. Oamenii au pierdut din vedere doctrinele fundamentale precum pocăința, botezul, judecata eternă. Oamenii spun că nu există iad. Biserica are acum nevoie de lapte, nu de carne, în general.

Si in acest moment, laptele ar fi omare ameliorare. Hindușiibeau de fapt urină de vacă deoarece ei cred că este sfântă, și cunosc carismatici care beau echivalentul spiritual. Laptele ar fi o mare ameliorare.

Vi se pare aceasta ceva dezgustător?Ar trebui să fie dezgustător. Să le priviți ca o urâciune.Gândul la aceasta ar trebui să ne facă să ne simțim rău.

Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul(Evrei 5:14).

Ei știu cum să pună cuvântul în vigoare. Au o cunoaștere deslușită a cuvântului și sunt în măsură să o pună în aplicare.

Dacă oamenii nu dețin o cunoastere eficace a cuvântului, aceștia nu vor putea discerne. Când nu distingi, vei mânca orice- kosher sau cenu este kosher.

Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos. V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi, pentru ca tot lumesti sunteti... (1 Corinteni 3:1-3).

Gândiți-vă la un bebeluș când învațăsă meargă de-a bușilea înaintesă înceapă să meargă. Nu contează ce este-o bilă, un creion colorat, un vârf de creion-pentru un copil, este ceva dulce, este o bomboană. Mama ia tot ce ar putea ajunge în gura aceluicopil și le puneacolo unde copilul nu are acces. Pentru că un bebeluș nu poate distinge, va mânca orice. Așa este și cu creștinii care nu sunt antrenați în doctrina dreaptă și în cuvântul neprihănirii, ei vor mânca orice (mai ales dacă sunt suficient de înfometați). Laptele ar fi o mare ameliorare. Pavel se plânge: "Mi-aș dori sa își bea laptele, poate atunci am putea săle oferim o friptură".

Animalele care rumegă numai sau care au unghia despicată nu sunt kosher. Iudeii acestia[cei din Bereea] aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa(Faptele Apostolilor 17:11).

Cei din Bereea au rumegat.

A rumega nu înseamnă vărsătura sau regurgitația mâncării. Înseamnă să o aduci înapoi, să o rumegi, apoi să o înghiți și să o iei în metabolismul tău. Mulți creștini din ziua de azi au uitat cum să rumege. "Jacob Prasch or Derek Prince au spus-o, așa că trebuie să fie adevărat!" Nu, nu, nu. Pavel a spus că noi ar trebui să judecăm chiar și ceea ce elne-a a învățat(Galateni 1:8).

Isus a zis: Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati(Matei 23:8).

Rumegă ce mănânci adică mănâncă mâncarea, adu-o din nou în gură, roagă-te pentru ea, examinează scripturile și apoi, dacă este potrivită, înghite-o pentru digerare. In caz contrar, scuip-o.

Paziti-va de prorocii mincinosi! Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinauntru sunt niste lupi rapitori(Matei 7:15).

Lupii îi pot imita pe creștini. Ei pot arăta ca oile dar ei sunt profeți falși. Trupul lor (învățătura, doctrina lor) nu sunt kosher. Nu o mâncați. Ar trebuie să fie dezgustător pentru voi.

Serpi, pui de naparci! Cum veti scapa de pedeapsa gheenei?(Matei 23:33).

Satan este un înșelător. Șarpele a înșelat-o pe femeie, Eva-o imagine a Israeluluiși a bisericii. Liderii religioși careînvață doctrine false fac parte din caracterul șerpilor. Isus spune că ei se vor duce în iad dacă nu se pocăiesc. (El folosește modul grecesc subjonctiv aici. Modul subjonctiv în limba greacă implică îndoială. Nu este important în limba engleză dar e foarte important în limba greacă. Ceea ce El zice este "Este posibil ca voi să nu va duceți în iad, dar este foarte puțin probabil să mergeți oriunde altundeva decât în iad”.)

Învățătorii de doctrine false se târăsc precum șerpii. Ei sunt înșelători, ademenitori. Ei apar cu trăsături de șarpe.Nu îi mâncați! Stați departe de oamenii care propovăduiesc ademenirea spirituală.

Poți să îți imaginezi că iei un șarpe și îl mănânci? Ai mânca o viperă? Nu! Atunci stai departe de acele vipere și învățătura lor. Nu o mânca. Cuvântul devine trup. Stai departe.

Este dezgustător pentru tine să mănânci un șarpe? Gândul de a mânca o doctrină a prosperității a unui predicator ar trebui să fie la fel de dezgustător. Când zărești pe cineva luând loc citind o carte de un predicator al prosperității, ar trebui să te gândești la cineva care mănâncă dintr-un șobolan! Asta este ceea ce fac ei. Ar trebui să fie detestabil pentru tine, ar trebui să fie cevascârbos.Gândul de a mânca aceste animale spurcate, stăpânite de paraziți este dezgustător și gândul de a mânca acele doctrine false ar trebui să fie la fel de dezgustător.

Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii(Matei 24:28). Vulturii atacă Trupul. Ei prădează ceea ce este mort, pe biserica persecutată. Nu mancati așa ceva!Vulturii ar trebui să vă fie dezgustători. Veți întâlni oameni care prădează trupurile aflate pe moarte.

Ei găsesc o biserică aflată în dificultate și vin să pretindă că sunt oameni miraculosi carevor transforma biserica.Dar tot ce fac ei este să îndepărteze un mădular, sau un picior astfel încât să își poată înceapă propria lucrare de undeva. Vulturii nu sunt kosher. Ar trebuica ei să vă fie dezgustători.

Au ajuns pe celalalt tarm al marii, in tinutul gadarenilor. Cand a iesit Isus din corabie, L-a intampinat indata un om care iesea din morminte, stapanit de un duh necurat.Omul acesta isi avea locuinta in morminte, si nimeni nu mai putea sa-l tina legat, nici chiar cu un lant. Caci de multe ori fusese legat cu picioarele in obezi si cu catuse la maini, dar rupsese catusele si sfaramase obezile, si nimeni nu-l putea domoli(Marcu 5:1-4).

Puterea fizică supraumană și puterea intelectuală supraumană sunt două caracteristici care în mod frecvent însoțesc posesia demonică. Adolph Hitler punea afise pe pereți, dar priviți la modul în care a reușit să incite o întreagă națiune. Aproape fiecare caz înregistrat de posesie demonică din biblie era însoțit de comportament irațional- aruncându-se în foc, trăindîn morminte, etc.- MariaMagdalena și Iuda fiind excepțiile notabile. Aproape că se poate exclude posesia demonică în cazurile în care nu există un comportament irațional.

Totdeauna, zi si noapte, statea in morminte si pe munti, tipand si taindu-se cu pietre. Cand a vazut pe Isus de departe, a alergat, I s-a inchinat si a strigat cu glas tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preainalt? Te jur in Numele lui Dumnezeu, sa nu ma chinuiesti!"

Caci Isus ii zicea: "Duh necurat, iesi afara din omul acesta!"

"Care-ti este numele?", l-a intrebat Isus. "Numele meu este "legiune", a raspuns el, "pentru ca suntem multi"(Marcu 5:5-9).

Acum, dacă puteți crede că președintele colegiului biblic Assemblies of God din Australia (Alun Davies) a scris un articol în revista lor intitulată The Evangelprecum că "Legiune" era numele omului și nu al demonului.

Acest "președinte"(aparent)îipregătește pe alții să fie slujitori. Vor mânca orice, nu-i așa?

Si Il ruga staruitor sa nu-i trimita afara din tinutul acela. Acolo, langa munte, era o turma mare de porci care pasteau. Si dracii L-au rugat si au zis: "Trimite-ne in porcii aceia, ca sa intram in ei." Isus le-a dat voie. Si duhurile necurate au iesit si au intrat in porci; si turma s-a repezit de pe rapa in mare: erau aproape doua mii, si s-au inecat in mare(Marcu 5:10-13).

Porcii nu sunt kosher. În Galileea erau Neamuri și probabil evrei care nu respectau regulile în mod special și care ar fi ținut porci.Pentru a înțelege ce se întâmplă aici, trebuie să înțelegem midraș-ul.

Sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si sa se intoarca sa va rupa(Matei 7:6).

Cine este porcinea? Oamenii care batjocoresc și resping Scriptura. Ce se întâmplă cu ei? Apoi va zice celor de la stanga Lui: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui(Matei 25:41).

Si diavolul, care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si de pucioasa... (Apocalipsa 20:10).

În Marcu capitolul 5, Marea Galileii devine o imagine a iadului de foc și pucioasă. În Apocalipsa, cei care batjocoresc și resping Scriptura merg în același loc ca și demonii.

Priviți la pești. Un biolog marin m-a luat la un acvariu fantastic în Cape Town, Africa de Sud. Este un rezervor construit din bucăți reale de stâncă continentală din mediul subacvatic din jurul Africii de Sud. Și ei pun animalele acolo, cum ar fi rechini, și te plimbi prin tuburi de sticlă și poți vedea rechinii cum înoată deasupra ta. Este cu adevărat incredibil. Mi-a arătat în jur iar eu priveam la crustacee.Elesuntgunoierele dela fundul mării și mănâncă gunoi. Ele nu sunt kosher. Nu trebuie să le mâncăm.

Acestea mănâncă gunoi, deci ești ce mănânci-ele devin gunoi.

El le-a zis:"Veniti dupa Mine, si va voi face pescari de oameni" (Matei 4:19).

Apostolii și-au aruncat plasele și au scos pești când Isus le-a spus unde să își arunce plasele. Putem să mărturisim, să mărturisim, să marturisim, dar până când Isus nu ne spune unde să ne aruncăm plasele, nu vom prinde mulți pești. Afirmăm aceasta nu pentru a descuraja mărturiile personale sau evanghelizarea, dar când vorbim despre programele de misiune sau cruciade, ele trebuie să fie direcționate de Duhul Sfânt, altfel nu vei prinde mulți pești.

Dar cum arată crustaceele? Cartea Apocalipsei vorbește despre pământ și mare (Apocalipsa 5:13; 7:1, 2, 3; 10:2, 5, 6, 8; 12:12; 14:7).

Sunt două fiare, una din mare (Apocalipsa 13:1) și una din pământ(Apocalipsa 13:11).

Pământul vorbește despre Israel, marea vorbește despre națiuni. Pentru ce se intarata neamurile?(Psalmul 2:1).

Crustaceele sunt închise și se află atât de departe în mare așa încât să nu fie prinse într-o plasă. Crustaceele vorbesc despre oamenii care sunt închiși și care sunt umpluți cu gunoi. Dacă nu te hrănești cu mâncarea potrivită,te vei hrăni cu mâncarea nepotrivita.Ei mănâncă gunoi și devin gunoi. Ele se află atât de departe în sistemul lumii că nu vor ajunge să fie salvate. Ei sunt închiși față de Evanghelie. Să nu îi mancați!

Dacă unul dintre animalele acestea necurate cade pe o sămânță înainte de a fi semănată, sămânța (și fructul care a venit din ea) poate fi mâncată.

Daca se intampla sa cada ceva din trupurile lor moarte pe o samanta care trebuie semanata, ea va ramane curata(Leviticul 11:37).

De ce?

Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grau care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce mult rod(Ioan 12:24).

Ce semeni tu nu învie dacă nu moare mai intai...(1 Corinteni 15:36).

Acesta este un proces catabolic. Când semeni sămânța, ea are un germene în interior. Sămânța cade pe pământ și moare. Și o nouă creație ia naștere. La fel este și cu noi. Creația veche este semănată cu Hristos. Murim cu El prin botez, suntem îngropați cu El și suntem înviați cu El. Trupurile noastre de slavăpe care le vom avea în cele din urmă vor fi diferite fațăde cele pe care le-am avut.Nu contează ce face sămânța; nu contează ce a făcut creația veche. Ai fi putut să fii homosexual, prostituată, traficant de droguri, alcoolic, criminal-nu contează ce a făcut creația veche, dacă cade pe pământ și moare, atunci mâncarea este curată.

Cameleonul nu este kosher.

Ce este un cameleon? Cuvântul evreiesc pentru "cameleon" este același cuvânt evreiesc pentru "ipocrit". Nu îl mâncați. Feriți-vă de ipocriți.

In adevar, in Legea lui Moise este scris: "Sa nu legi gura boului care treiera graul!" Pe boi ii are in vedere Dumnezeu aici? Sau vorbeste El inadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; caci cine ara trebuie sa are cu nadejde, si cine treiera graul trebuie sa-l treiere cu nadejdea ca va avea parte de el(1 Corinteni 9:9-10).

Aici se vorbește despre acei predicatori onești care merită să fie plătiți pentru slujirea lor. Aceia care muncesc din greu să predice și să învețe cuvântul lui Dumnezeu cu exactitate și corectitudine sunt cei care merită privilegiul de a fi plătiți pentru aceasta. Sa nu legi gura boului care treiera graul. Boul este curat; puteți urma învățătura lui. Puteți să mâncați boul, dar nu porcul, nici șarpele, nici lupul.

Porumbeii sunt kosher-ei sunt imagini ale lui Isus. Ei sunt una dintre cele cinci creaturi pe care Dumnezeu le-a ordonat lui Avraam să le sacrifice (Geneza 15:9).

După legea lui Moise, ele trebuiau sacrificate "în apa curgătoare" (Leviticul 14:5) simbolizînd "curățarea cu apă prin Cuvânt" (Efeseni 5:26).

Existau animale curate și animale necurate. Din punct de vedere zoologic, nu cunoaștem care erau toate tipurile de animale menționate în Leviticul. Am introdus tipurile ca nu stiu cum altfel as putea sa fac distinctia cand traduc??

Unele ar putea fi dispărute, altele pot să nu mai fie indigene pentru oamenii din Orientul Mijlociu, dar acelea pe care le cunoaștem sau cărora le putem găsi paraleleîn Biblie, ele toate ne învață ceva cu privire la dieta noastră spirituală.

Dacă oamenii vor ajunge suficient de înfometați, vor mânca orice-șoareci, șobolani, lilieci, șopârle, Împărăția Acum, ecumenism, Denumire și Revendicare, prosperitatea credinței. Va trebui să le privim ca o urâciune.Biblia continuă să spună mereu că Va trebui să le privim ca o urâciune. Aceste mâncăruri spirituale necurate ar trebui să vă dezguste. Gândul la acestea ar trebui să vă fie dezgustător așa încât să îl respingeți pentru că vă îmbolnăvește. Ideea de a înghiți o doctrină de a lui Benny Bin ar trebui să fie ca și ideea de a mânca un șobolan-ar trebui să te facă să te simți bolnav.

Va trebui să fie dezgustător pentru voi, va trebui să fie detestabil pentru voi. Cartea mormonilor-ar trebui să fie detestabilă pentru voi. Turnul de veghe-ar trebui să fie detestabil pentru voi; ar trebui să vă facă să vă simțiți bolnavi. Stați departe de ei. Dacă veți mânca învățătura lor, veți deveni ceva dezgustător și nesfânt în fața lui Dumnezeu.

Elisei s-a intors la Ghilgal, si in tara bantuia o foamete. Pe cand fiii prorocilor sedeau inaintea lui, a zis slujitorului sau: "Pune oala cea mare si fierbe o ciorba pentru fiii prorocilor!" (2 Împărați 4:38).

Există o foamete în țară. Nu este nimic de mâncare dar oamenii trebuie să mănânce ceva. Unul din ei a iesit pe camp sa culeaga verdeturi; a gasit vita salbatica si a cules din ea curcubete salbatice, pana si-a umplut haina. Cand s-a intors, le-a taiat in bucati in oala cu ciorba, caci nu le cunostea(2 Împărați 4:39).

Când oamenii sunt suficient de înfometați, ei vor mânca orice.

Au dat oamenilor acelora sa manance. Dar, cum au mancat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este in oala!" Si n-au putut sa manance(2 Împărați 4:40).

Moartea era în oală. Mănânci așa ceva-aceasta mâncare care nu este kosher, porcul sau crustaceul acesta care nu a fost refrigerat- și vei muri de botulism sau trichineloză. Există moartea în ele. Așadar, ce a făcut Elisei?

Elisei a zis: "Luati faina." [Aduceti graul.] A aruncat faina in oala si a zis: "Da oamenilor acestora sa manance." Si nu mai era nimic vatamator in oala(2 Împărați 4:41).

Pui făină în ea. Oamenii care mănâncă grâu nu se vor îmbolnăvi de la mâncarea cealaltă. Nu vor fi afectați de doctrina și învățătura falsă. Nu vor fi absorbiți de ecumenism, de teologia care vine de la Împărăția Acum sau Denumire și Revendicare.

Grâul scoate afară otrava. Grâul absoarbe toxinele. Grâul o face netoxică. Învățătura adevărată face ca învățătura falsă să fie inofensivă.

Va trebui să fie dezgustător pentru voi. Șobolani, șerpi, paraziți-va trebui să fie dezgustător pentru voi. Doctrina falsă cât și cei care o învață, ar trebui să fie dezgustător pentru voi. Nici nu ar trebui să vă gândiți să ascultați acele casete sau să mergeți la acele conferințe sau să citiți acele cărți, ca valorând mai mult decât ai mânca dintr-un șobolan. Ar trebui să fie dezgustător pentru voi. Dar dacă oamenii sunt suficient de înfometați, ei vor mânca orice!

Această învățătură nu e un fel de licență poetică. Citiți ce s-a întâmplat apostolului Petru.

A doua zi, cand erau pe drum si se apropiau de cetate, Petru s-a suit sa se roage pe acoperisul casei, pe la ceasul al saselea.

L-a ajuns foamea si a vrut sa manance. Pe cand ii pregateau mancarea, a cazut intr-o rapire sufleteasca. A vazut cerul deschis si un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, coborandu-se si slobozindu-se in jos pe pamant. In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si taratoare de pe pamant si pasarile cerului(Faptele Apostolilor 10:9-12).

Referirea este făcută la mâncărurile menționate în Leviticul 11 și Deuteronomul 14- alimente care nu erau kosher și care ar trebui să îi fie detestabile.

Si un glas i-a zis: "Petre, scoala-te, taie si mananca." "Nicidecum, Doamne", a raspuns Petru. "Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat".(Faptele Apostolilor 10:13-14).

Cu alte cuvinte, Petru spunea: "Nu voi mânca ce nu este kosher".

Si glasul i-a zis iarasi a doua oara: "Ce a curatat Dumnezeu, sa nu numesti spurcat." Lucrul acesta s-a facut de trei ori, si indata dupa aceea vasul a fost ridicat iarasi la cer(Faptele Apostolilor 10:15-16).

Stiti", le-a zis el[Petru], "ca nu este ingaduit de Lege unui iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (Faptele Apostolilor 10:28).

Problema se referă la persoană și convingerile lor, și nu la rasă. Problema stă în ceea ce ce crede acea persoană. Romanii din zilele lui Petru se închinau la alți dumnezei; ei se închinau lui Jupiter și la tot restul panteonului Roman.

Amintiți-vă de Isus și femeia siro-feniciană care l-a rugat pe Isus să îi vindece fiica. Isus a spus: "nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei" (Marcu 7:27). Ce sunt "câinii"?

Caci niste caini ma inconjoara, o ceata de nelegiuiti dau tarcoale imprejurul meu, mi-au strapuns mainile si picioarele(Ps. 22:16).

"Câini" era un termen evreiesc peiorativ pentru păgâni. "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei".

El nu făcea o declarație rasistă. Isus a iubit-o pe fetița aceea dintre Neamuri la fel de mult cum ar fi iubit și pe o fetiță evreică. Dar ceea ceEl zicea a fost, "Doamnă, religia ta nu este comestibilă. Nu voi da pâine la "câini". Devino oființă umană”.

Ce reprezintă animalele care nu sunt kosher în vedenia lui Petru din Faptele Apostolilor 10? Păgânii. Neamurile. Necredincioșii. "Câinii". Acestea erau animalele din vedenie care nu erau kosher.

"Petru, mănâncă aceasta, accept-o, înghite-o."

"Hei, stați puțin, este un loc cu mâncăruri kosher chiar în josul străzii.Nu mă ating de el".

Dumnezeu îi face curați pe oamenii necurați. El a salvat Neamurile. El i-a făcut comestibili. El le-a făcut convingerile drepte. Dumnezeu poate face pe oricine curat, chiar și pe creștinii care s-au implicat în mâncatul de șobolani și gândaci spirituali. Dumnezeu chiar și pe ei poate să îi faca curați dacă se pocăiesc.

Când eram un băiețel în New York, ploile musonice nu au reușit să vină în suficientă cantitate în India într-un an și era foamete în India. A doua țară cea mai populată din lume se confrunta cu înfometarea în masă. Și avea loc o mare campanie: "Trebuie ca India să moară de foame?" Era pe panouri publicitare, în ziare, la televizor. Revistele promovau tema: "TrebuiecaIndia să moară de foame?"

Națiunile lumii producătoare de grâu- ca Argentina, America, Canada, și Australia- au donat cantități mari de grâu. Și oameni din toată lumea au adunat bani. Fermierii creștini din Vestul Americii- o mare parte din ei erau credincioși-au dat a zecea parte din grâul lor Indiei ori diferitelor agenții creștine de ajutorare.

Atunci a apărut o revistă în Statele Unite cu o pagină plină. Rubrica de pe partea de sus a paginii spunea "Trebuie ca India Să Moară de Foame?" Și apoi la în josul paginii spunea: "De Ce Nu?"

Și era o fotografie cu doi băieți hinduși- extrem de slabi cu oasele ieșite în afară care erau literalmente pe punctul de a muri de foame. Băieții țineau un sac mare de cereale care avea tipărit pe o parte: "Grâu pentru Urgență din Statele Unite ale Americii-NU ESTE DE VÂNZARE- un cadou de la oamenii din America pentru oamenii din India". Și în timp ce acești doi băieți țineau sacii, o vacă le mânca grâul!

Religia falsă întotdeauna va aduce foametea și moartea. Doar priviți la țările unde are loc această foamete- se concentrează în locuri precum America Latină, Africa, și Asia unde este pagânism, Catolicism și idolatrie. Nu afirm despre creștinii căsunt imuni față de suferință, dar una este o reflectare a celeilalte-erau flămânzi, mureau de foame dar mâncarea era în fața lor.

Biblia spune că va fi o foamete după auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Există deja o foamete dar ea se va înrăutăți.

Ce s-ar întâmpla într-o persecuție dacă bibliile și întâlnirile creștine ar fi interzise ca în Arabia Saudită sau Iran? Când acel fel de persecuție ajunge în țări ca Anglia sau Australia sau Noua Zeelandă, ce se vor face?

Mâncare se găsește peste tot acum dar ei nu o mănâncă. Ce se va întâmpla când nu va mai fi mâncare? Cine va fi primul care va muri? Cei ce refuză să mănânce mâncarea aflată în fața lor vor fi primii care vor muri.

A fost o tragedie cu acei doi baieți hinduși care mureau de foame în India. Tragedia nu era ca ei mureau pur și simplu de foame, ci mai degrabă că ei mureau de foame cu mâncarea chiar în fața lor. Foametea pe care o văd petrecându-se în biserică astăzi unde oamenii mănâncă orice-literalmente orice, indiferent de cât de nebunesc, grețos, sau otrăvitor ar fi-este o tragedie. Dar o tragedie și mai mare este că încă mai există o mulțime de cereale în siloz!